De cand suntem mici noi, fetele (da da si ei baietii cateodata dar mai putin) avem o predispozitie incredibila de a face deciziile cele mai proaste si alegerile cele mai idioate.
Incepand cu o varsta frageda, in loc sa alegem jucarii usoare (masinute "biu biu") vrem papusi complicate , cu gardereoba propie (noi ne fiind in stare sa ne imbarcam noi pe noi) cu 5 prietene, cu extensii de par, si cu el "KEN"-ul fiecarei Barbie ce se ascunde in noi. Dupa ajugem la cele mai incomode chestii de purat ever, skinny jeans, il urasc pe cel care i-a inventat. Sunt atat de incomozi dar ma fac sa uit de asta cand vad ce efecte minune fac asupra picioarelor mele si asupra ***** meu. si plus ca ma si inalta si is @-). apoi tocurile, vai doamne! e incredibil. cu cat sunt mai lungi in cm sunt mai incomode, dar cu cat sunt mai incomode cu cat sunt mai sexi. s.a.m.d si lasand la o parte chestiile astea supercificale ajugem la "ei'. deobicei din cauza lor ne ducem viata pe cai ce la inceput pareau as fi neexistente si ne ratacim in atat de multe lucruri inutile. iubim exact oamenii care ne iubesc mai putin, luptam, pierdem, contiunam sa luptam, castigam, iubim, darium, vrem, visam, iubim iar, iar luptam, plangem, uram, suferim, iubim mai mult.
am obesrvat chestia asta: suferinta provocata de el creste direct proportional cu iubirea noastra. de ce? habar nu am, dar nu negati, ca vi sa intamplat macar odata asa.
si au fost zile intregi de chin si suferinta in care cu o foaie in fata si-un pix incercati sa gasiti motive pro si contra lui. si la pro era asa: "hm...pai il iubesc. vorbeste frumos. il iubesc iar." si la contra se insira o lunga lista de genu "nu ma suna; m-a mintit; m-a inselat; nu are asta; are prea mult deaia; i-ar mai trebui ceva; nu ma iubeste indeajuns; merit ceva mai mult" si inca multe randuri asemenea
si totusi era atat de greu sa zici gata. da era si orgoliu nostru la mijloc, si intrebarea defapt afirmatia "ma va iubi la fel"...si gasind in asta toata motivatia necesara de a mai intra inca odata in aceea furtuna. si probabil s-a terminat asa: el s-a desparitit de voi.
in postul urmator va voi relata o poveste ce pleaca de la chestia asta reala:))
v-am pupat dragi mei cititori.
xoxo, excentric girl.
Paul Gray – Moarte accidentala
Acum 13 ani
okay, aveam o chestie in minte dar mi-am pierdut ideea. oricum, o sa scriu mult deci poate imi amintesc... legat de chestia cu proportionalitatea dintre suferinta care ne-o provoaca si ce simtim pentru ei. anyway, poate imi amintesc. ma rog, pizda ma-sii.
RăspundețiȘtergerenu exista chestia cu "ma va iubi la fel"(daca te-ai referit la cat de mult il iubesti tu, la fel de mult te va iubi si el). balanta mereu se inclina in favoarea(sau defavoarea) cuiva. citisem undeva o chestie destul de faina:
" Iubirea e nesatioasa, de un egoism salbatic, vrea sa-i sacrifici tot fara sa-i ceri nimic in schimb, multumindu-te doar cu ceea ce iti ofera. Eu am vrut totul de la tine pentru ca-ti dadusem totul si oricum ceva mai bun decat mine nu puteam eu sa-ti dau. De aici a pornit greseala, de la acest schimb in aparenta just. Dar ce experienta aveam eu, de unde sa stiu eu ca iubirea dintre doua fiinte nu e niciodata egala, ca balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta dupa niste variabile de care foarte greu de dam seama. In cazul nostru balanta atarna in favoarea ta. Lanturile cu care ma incactusai erau mult mai puternice decat ale mele." Okay, nu toata chestie de mai sus are legatura cu ce-ai scris tu; fii atenta la faza cu balanta si variabilele si lanturile.
si toate chestiile negative.. nu stiu, ajungi la un moment dat sa iti placa... si nu ti se mai par chiar atat de evidente.
Mimi.(oare chiar trebuia sa ma mai semnez? nu ca ti-as fi spus de pe mess ca iti dau com.) anyway, e mai lung ce vroiam sa iti spun dar ma preseaza maica-mea. iti mai spun maine, ca lumea.... daca o sa ai chef sa ma asculti.:*
**sper nu am vreo greseala. is prea sparta(not in the good and fuzzy and funny way) acuma.
:*
>:D<