ce dor mi-era sa spun pe bune te iubesc. si vad ca nici asa nu a functionat.

uneori am senzatia ca tot ce fac e in van, si toate eforturile sunt de prisos pt ca parca noi nu evoluam in niciun fel. ramai la fel de inchis si parca cateodata iti fortifici zidul din jurul tau si faci ca sa-mi fie mie si mai greu sa ajung la tine.

oricum, ai o portita secreta pe unde ma rogi sa intru cateodata. sunt momente in care sunt mai aproape de tine decat am fost vreodata de mine. dar te sperii si ma dai afara repede, sa nu apuc sa vad prea multe. si imi ramane mie tema sa ghicesc cine esti defapt...inchid ochii si incerc sa-mi aduc aminte cum era acolo, inauntru zidurilor dar pana si asta e greu.

o sa intru odata acolo ,prin usa aia secreta cand nu esti si am sa- mi imprim toata imagina. doar ca nu stiu nicodata unde e portita respectiva. mereu ma pui sa inchid ochii inainte sa intru si pana acum mi-a fost frica sa trisez, in speranta ca ai sa ma lasi sa raman acolo de bunavoie.

Cateodata doar te faci ca ma primesti si ma lasi sa rmana in pragul usii si sa ma uit la tine, nu ma deranjeaza nici asta. imi palce sa ma uit la tine. e fascinant. oricum ma uit la cel mai frumos lucru.

Am sa intru acolo, si iti jur ca nu am sa mai plec niciodata. oricat de mult mai ruga si m-ai da afara. m-ai dat afara de cateva ori si eram pe punctul sa plec, dar nu am putut. ceva a fost mai puternic decat toata "ura" ta din acele momente si imediat dupa am intrat inapoi si te-am cunoscut si mai bine..

ce dor mi-era sa spun pe bune te iubesc. si tie iti spun asta in fiecare zi. cu la fel de mult dorinta si ardoare ca si prima data, nu a devenit doar o rutina cum ai tinde tu sa crezi.

in schimb eu te-am invitat inauntru si acolo ai ramas inca din ziua 1. si nici daca as vrea sa mai pleci nu cred ca ai putea-o face.

rimeaza

Viata mea pare departe de mine.

Viata mea are o viata proprie care s-a hotarat ca ii e mai bine departe.

Nu-mi pasa. Cacat. Ba da imi pasa, tie nu iti pasa. Cacat. Iti pasa dar nu tot timpul, aproape niciodata dar totusi ma faci sa cred ca aproape mereu iti pasa.

Ma iubesti?

E septembrie. e 7 septembrie.nu, data asta nu inseamna nimic, doar ca raman fara timp....pt ca viata mea fuge de mine. se ascunde in locuri obscure in care mi-e frica sa intru. sta-n crasme si baruri si bea si se plange si fuge si tace si rade (in principal de mine) si merge departe.

ea e peste tot si totusi nu e in mine. e langa mine dar mi-e lene si greu si mi-e bine asa. e rutina si mi-e frica sa-ncerc altceva. e groaza si frig si nu e lumina si la mine-n minte e o ruina. si fac versuri si rime si nu mai vorbesc, stau fara viata, stau si "traiesc" .stau langa tine si in tine visez, as vrea sa mai plec, dar mai aman, parca as mai sta o sescunda la tine in gand.

si mi-e dor de tine

si mi-e dor de tine, cu toate ca esti aici si aproape ca pot sa te ating. a disparut vraja, a disparut misterul; am ramas doar eu goala de absolut orice in fata ta si nu mai are niciun farmec. nu mai sunt demna de tine.....si mi-am pierdut orice urma de deminitate de-a lungul timpului...te implor sa mai ramai cateo ora in plus cateo zi, cateun an cateo viata. si ramai! te-as intreba de ce?!ce mai vez bun in mine . de ce ai mai ramane?!

si mi-e dor sa-mi zici ca ma iubesti. cu toate ca faci asta in fiecare zi, de mult nu am mai simtit ca o zici cu pofta, cu chef, cu iubire. as putea sa incep sa sortez zilele bune si zilele proaste alea noastre. s-au strans destule din amandoua...dar e normal nu?! am o senzatie de ipotenta...nu mai stiu sa fac lucrurile corect...sunt prea speriata de frica....frica ca maine dimineata am sa ma trezesc si mai goala....frica ca am sa ma trezesc cu o valiza de vise si de amintiri pe care o sa le port cu mine mereu. lucurui a caror utilitate am pierdut-o, lucruri care vor apsa greu pe umeri mei dezgoliti si infrigurati de teama.

si mi-e dor sa te iubesc. sa te iubesc fara teama. fara sa-ti pun intrebari. fara sa-mi pese de maine, fara sa ma doara. si totusi te iubesc, in orice secunda din viata mea irelevanta. te iubesc prea mult si deasta mi-e frica. oare prea multa iubire sufoca?! ce faci atunci cand iubesti prea mult?! si ai putea iubi si mai mult dar te abtii.......

si mi-e dor doar sa stau langa tine...fara as simt nevoia tampita de a te intreba daca s-a intamplat ceva chair daca sunt sigura ca nu s-a intamplat nimic...

si mi-e dor ...

treisapte de grade celsius

Erau treisapte de grade celsius si inca vreo suta in plus care zaceau in aer din cauza pasiunii noastre. Era o caldura inimaginabila, si vedeam cum pe fruntea ta se scurgeau picaturi de sudoare usor pe obrajii tai mult prea inrositi. M-ai luat in brate si mai ca era sa ramanem asa lipitii pt ca-mi simteam corpul cum se topea incet in tine...nu m-ar fi deranjat, macar asa stiam ca nu ai cum sa te mai desparti de mine nicodata, cel putin fizic nu. Ieri m-ai iubit mai mult decat ai facut-o in ultimile zile. M-ai iubit serios si cum se cuvine...sau doar ieri ne-am acordat indeajuns de mult timp incat sa ne bucuram unul de altul. Fara sa facem nimic, zaceam aruncata in bratele tale stand pe pat schimband canalele la televizor sau uitandu-ne la un film din care era clar ca nu o sa intelegem mare lucru. Am ras, mult cu pofta si cu chef, asa cum nu am mai facut-o de mult impreuna.. nu pt ca am zis bancuri bune sau ceva, radeam pt ca eram fericiti si nu mai aveam nevoie de nimic altceva. Asa ar trebui sa fie ficare zi.

Sa ma injuri mereu ca ma trezesc inaintea ta si exact atunci cand tu dormi mai bine sa ma apuce cheful de vorbit, de alintat sau de foit ptin camera. Sa te enervezi ca nu mai e cafea si sa ma duci in locuri nespeciale, dar acolo unde nu am mai fost eu nicodata, sa stam 5 minute sa ma prefac ca ma uit la ce se intampla acolo dar sa fiu mult prea absorbita de faptul ca sunt cu tine. Sa mi se faca pofta de eugenii si sa-mi dau bani de autobuz pe ele ca dupa sa mi-i dai tu inapoi si sa ma simt naspa...Urmatorul cadou pe care o sa-l cer la vreun eveniment deasta mai special va fi un abonament.

In fine...era canicula si in casa si in suflet. Atata iubire si dragoste si toate restu care mistuie usor orice urma de raceala si iti lasa o senzatie de placere absoulta....Vreu in fiecare noapte sa ma pierd asa usor in tine si sa simt ca nu e nimic ce nu as putea face cand sunt cu tine, si daca esti langa mine orice frica-mi dispare brusc si ramane doar sentimentul ca imposibilul e doar o limita a celor care nu stiu sa iubeasca, sau nu iubesc asa mult ca noi.

1-1-1-1-1-1-1

M-am trezit dis-de-dimineata cu zambetul pe buze. Te visasem. Imi era clar ca avea sa fie o zi buna; defiecare data cand imi apari in vise prevestesti lucruri frumoase, sau sunt eu prea concentrata pe tine incat orice intamplare nefericita trece pe langa mine aproape nesesizabila.
Si se facu un an'! Ha! Nu ai crezut ca vom ajunge aici niciodata,nu?! Stiu ca zambesti acum cand citesti asta, pt ca imi dai dreptate. Nici macar noi nu am crezut ca vom evolua asa frumos.E bine ca soarta,destinul sau cum s-or numi cred in noi.
Si te iubesc mult, mai mult ,mai mult, mai mult cu fiecare zi ce trece si se adauga-n plus la o poveste frumoasa. Cea a noastra.
Si esti atat de constient de ce-mi poti face si ca ma-nebunesti, si ca sunt hipnotizata de mintea ta- incat ma sperie gandul ca ai atata putere asupra mea.
Esti fiecare vers, fiecare cuvant , esti tot.
Si nu-mi vine sa cred ca sunt a ta, si te sarut doar pt simplu fapt ca POT.
Si e o lume ciudata,nebuna , haotica:dar la safrsitul zilei tot ce conteaza esti tu si nimic mai mult.
Esti fiecare pitic din creierul meu, fiecare dram de paranoia e din cauza ta, esti motivul pt care ma trezesc cantand pe strada "dreams"...
Nu am sa te las nicodata sa pleci. (am zis!) am sa te tin aici mereu, chair daca nu vrei, pt ca pana cand ai sa te plictiasesti tu de mine (adica peste vreo 6 vietii) am sa ma incarnez intr-o vrajitoare si o sa pun o vraja asupra ta, pt ca si atunci cand vom fi deja la a 13-a viata sa ma iubesti tot pe mine. Ma rog, m-as multumii sa ma iubesti doar viata asta sincer si doar pe mine:)) Negociem ;;)
Deci, da te iubesc, groaznic,incredibil, mega-hiper-supe-extra-mult.
Si am sa-ti repet asta mereu.
Pt ca din cauza ta diminetile mele incep frumos,idiferent daca in mod normal as avea o zi banala.
Un an si 2 zile:D
O sa cresc langa tine, promit. O sa-mi iau carnetul lanaga tine, o sa termin facultatea langa tine, o sa-mi injur primul sef langa tine, o sa ma imbat din primul salariu langa tine, o sa-mi dau prima demisie langa tine, si si...as zice ceva legat de pensie dar mi-e ca ma grabesc. Raman momentan la prima demisie, continuam dupa :))
Te iubesc.

Si-am incalecat pe-o sa si s-a dus povestea mea...

Nu am inceput cu a fost odata....nici macar nu provin din vreun neam regal si nici tu. Nu sunt nici vreo Cenusareasa moderna cu aspiratii , nici vreo frumoasa adormita pe boxa din vreun club de la prea multa oboseala, nici tu vreun fat-frumos cu multe case si curtezane a caror numar deja l-ai pierdut. Nici de zane prea bune nu am avut parte...

Tu...tu nu ai luptat pt mine...nu pana la final. Eram deja a ta din prima zi...nu a trebuit sa faci prea mult efort....si acum m-ai lasat. Ti-e frica? De cine? La prima greutate vrei sa fugi, dar nu am sa te las.

Iti e mai usor sa pleci...sa ma lasi pe mine aici in camera asta goala...unde pozele cu tine imi acopera ranile si nu le fac vizible.
M-ai lasat singura....aici si e frig...si mi-e somn.

Mi-e dor de tine....si ma doare tot...fiecare cuvant, fiecare vis, fiecare lacrima, fiecare vers... tu ma dori.
M-ai omorat si tu.
Ai putea sa te intorci la mine, sa-mi spui ca-ti pare rau si ca ma crezi. Ai putea sa ma iubesti in continuare...am putea sa asteptam vara impreuna...defapt am putea astepta toate verile ce vor urma impreuna.

Sau ai putea sa nu mai vii deloc. Sa ma uiti, cu toate ca nu ai sa faci asta. Nu ai sa poti. Cum nici eu nu am sa nu te mai pot iubi. Cum nimeni altcineva nu o sa ma faca la fel de fericita ca tine, cum doar tu existi...cum doar tu m-ai conjugat de la cliseicul viitor "o sa fiu fericita" la prezentul incredeibil "sunt fericita" .

Cum doar pt tine as traversa tara asta si lumea, cum doar tie m-am daruit. Complet si sincer.
Macar daca as sti ca ai sa citesti asta vreodata...
Nu imi pare rau de nimic, nu regret nimic din ce a fost intre noi . Pentru ca nu ti-am gresti cu nimic si doare cand ma acuzi de lucruri neadevarate.

Si deci punctul culminat al povestii noastre? Hm, nu stiu exact unde-a fost. Autorul a sarit peste partea asta si nici un fel de conflict nu a fost tesut intre noi . Ai trecut direct la final, si l-ai decis. Ai zis ca e gata si gata a fost. Nu mi-a ghicit nicio vrajiotare si nicio zana nici in cafea, nici in carti nici in stele ca asa se va intampla. Si ai daramat tot decorul interior.

Am ramas goala intr-o carte de-abia ineceputa cu multe foii albe in fata de umplut. M-ai lasat pe mine sa termin de scris...si ai plecat, nu pe un cal alb, nici macar cu o masina. ai plecat simplu pe jos, asa cum te-am cunoscut si cum te-am iubit.

Si inca o fac....te iubesc...si asa o sa umplu si resutl paginilor albe. cu cuvinte de dor.
Mi-e dor de tine, dor de noi.

Si-am incalecat pe-o sa ...si povestea mea?....??
poate o reluam...poate m-ajuti s-o continuam .

...

Si sunt atat de aproape sa te pierd...si iti jur ca nu vreau asta.

Doare, al dracului de rau sa vad cum intr-o zi s-a aproape darmat tot ce am construit! Dar tot!

Si esti ciudat, si nu ma mai iubesti la fel. E iubire amestecata cu furie si indoilei. Si nu e cazul...

Imi simt "eul" bolnav...Bolnav de frica...De frica de a nu te pierde.Frica de a nu ramane singura aici, unde sunt atat de multe lucruri care-mi aduc aminte de tine. Frica de a nu mai auzi din gura ta ceva,orice; de a nu mai fi a ta.

Si te iubesc atat de mult, atat de rau defapt.
Stii ce-mi doresc cel mai mult? Sa pot sa te fac fericit, macar un pic din cat m-ai facut tu pe mine.
Si vreau sa ajungem si la mare impreuna...sa-mi inceci frica in mare si sa-ti promit ca sunt a ta acolo, la 12 noaptea in fata marii. Sa iti jur pe sarea marii ca am sa te iubesc si tu sa-mi promiti ca ai sa fii acolo mereu sa ma iei in brate cand mi-e frig... asa cum ai facut-o pana acum .

Nu vreau sa ne mai doara .

Jura-mi, nu nu-mi jura, nici macar nu-mi promite, doar spune-mi ca sunt singura si ca ai sa te tii de cuvant si ai sa ne indeplinesti toate visele.

Solitudine.

A uitat timpul sa treaca. E o stare de latenta care doare de...hm...de ceva timp incoace. Nu mai stiu exact de cand...Am pierdut sirul zilelor parca trase la indigo fara tine...Aceiasi rutina proasta care se repeta mereu.
In fiecare dimineata greutatea si lipsa de chef cu care ma dau jos din pat....aopi etapa :oglinda..care e chinuitoare. Nu mai vad nimic, decat o reflexie pustiita a ceea ce am fost, niste ochii in care dorul si-a facut casa si niste buze uscate de setea de tine. Urmeaza supravieturiea pe intreaga zii cand ma chinuii sa-mi te scot din cap si da reusesc pt cateva secunde dar apare ceva sau aud ceva si-mi aduc aminte de tine...
Ajung acasa...iar...dorm...trece timpul mai repede...te visez ...ma gandesc...
Se face seara... ma uit la vreun film prost in care toata lumea la final primeste ce vrea si ma gandesc ca in viata reala nu se intampla asa. Ar trebuii sa ma culc...ma bag in pat...nu pot sa adorm....se face 3 dimineata....adorm intr-un final. Peste 3 ore imi suna ceasul si iar dimineata greutatea.... *s.a.m.d*

A uitat timpul sa treaca...
E frig de cand ai plecat
E trist, e dor si e pofta
E viata mea goala
Esti tu acolo...

A uitat timpul sa treaca...
Este azi 10.01.2010.....
Mi-am croit drum prin ganduri si inimi frante si urari de bine si prin noi...si nu erai acolo. nu in totatlitate, nu ca deobicei. Erai doar putin...Si mi-e frica sa nu pleci de tot....
Ramai si maine...Ramai de tot.

Ce iti ramane de facut cand?

Ce ii ramane de facut cand:

-nimic din ce avea sens a ramas doar un contur haotic?
-dimineata nu mai poti s-o iei de la capat?
-ti-e frica si el nu e aici sa te stranga-n brate?
-in nicio noapte nu poti dormi pt ca nu mai e sa-ti spuna noapte buna?
-ai vrea sa-i spui atatea dar ti-se inabusesc cuvintele-n gat?
-simti cum ti-se scurge sufletul pe cearsafuri cand stai cu ochii-n tavan si-ti aduci aminte de felu-n care te saruta?
-ai vrea sa lasi dracului toate si sa te duci dupa el si nu poti?
-nici pozele nu-ti alina dorul, ci-l aprind mai tare?
-defiecare data cand inchizi ochii iti aduci aminte de el cum dormea?
-iti astupi urechile ii auzi doar rasul molipsitor?
-tragi aer in piept simti doar aroma cafelei baute dimineata impreuna?
-vrei sa-l faci fericit dar nu poti?
-il iubesti mai mult decat ti-ai putut imagina vreodata si nu stii nicodata cum sa-i spui asta?
-pur si simplu vrei sa-i zaci in brate dar e o tara-ntreaga care va desparte?
-cu toate ca e o tara care va desparte il simti atat de aproape, te umple, il simti in fiecare cm din corpul, mintea si sufletul tau dar nu il poti atinge?
-faci tot ce poti dar mereu ai senzatia ca nu e deajuns si nu mai stii ce sa faci ca sa-l iubbesti cum trebuie, cum merita?
- nu stii intotdeauna daca e fericit cu tine si daca stie cat il iubesti?
-iti doresti sa vina...macar in vis?

Pentru ca te iubesc.

De cand m-ma intors, surprinzator stau in aceleasi haine trantita pe pat, fara vreun chef sa ma ridic sa fac ceva. Nici macar draperiile nu le-am tras. Imi place asa in intunerisc, imi pot proiecta pe perete amintirile cu tine si daca ma chinui un pic si inchid ochii chair cred pentru cateva secunde ca inca mai esti in stanga mea si ma tii in brate.

Inca mi-a ramas in piele mirosul tau si as vrea sa stea asa paan cand am sa te revad iar. Si pe buze mi-a rmanas setea de tine si in ochii dorul noptiilor in care stateam pur si simplu si ne uitam unul la altu. Sau de diminetile in care ma trezeam mai repede si ma uitam la tine cum dormi si zambeam si nu mi se parea nimic mai frumos.

Da, te iubesc. Ma fascinezi...ma umpli, ma completezi, ma faci sa rad, sa plang, sa visez, sa iubesc, sa uit, sa-mi doresc.
Stau si astept si sper ca ai sa vii inapoi acasa. Sunt egoista stiu...dar de cand ai plecat nimic nu mai e la fel, nici macar eu. Si chair daca nu ai as vii am sa te astept. O sa visez in continuare la livingul ala cu semineu in care sa stai si sa-ti aduc o cafea si sa ne iubim pt cat timp o-m mai avea.

Exagerez, si tind sa visez prea mult, nu? Dar asta ma ajuta sa ies din starea asta...

Te iubesc pentru ca: hm...as putea sa insirui un milon de motive de genu: pt ca ma faci sa rad, pt ca imi asculti aberatiile, pt ca te pot suna oricand, pt ca stii exact ce sa spui sa faci sa-mi fie bine, pt ca ma faci sa ma simt frumoasa, pt ca ....dar sunt cilseice. Te iubesc pt ca esti tu! Si pt ca deabia acum stiu cum esti cu adevarat.
Te iubesc pt ca ma astepti, pt ca ai rabdare si pt ca ma faci sa am incredere in noi.

Totul mi se pare un haos total unde nici macar cele mai simple lucruri nu mai au sens... acasa nu mai e acasa. Acasa pt mine e in tine, inauntrul tau.
E al naibii de greu si bagami-as picioarele...lucruruile sunt mult prea complicate. Ar fi trebuit sa fie simplu si sa nu ne doara asa de tare....Si as vrea, iti jur ca as vrea sa le simplific...dar nu stiu cum...si pana acum nu am reusit decat sa le complic mai tare. Vreau sa ma trezesc maine dimineata langa tine, sau macar mai aproape de tine. Da-mi o idee, cum as putea sa fac sa fie totul mai usor?

Si e si mai naspa pt ca vreau sa-ti fie bine acolo, chiar vreau asta...si nu stiu cum sa impac astea doua sentimente care ar trebuii sa se inteleaga : faptul ca te vreau apropae si faptul ca vreau sa-ti fie bine. As vrea sa gasesc raspunsul....si oricata lume as intreba nimeni nu stie sa-mi dea raspunul...de ce? Petnru ca probabil nu e nici un raspuns, e doar soarta, destin sau cum dracu' s-o chema care ne supune la chestii deastea si ne face sa ne fie greu. Si in ultima instanta nu ne ramane decat sa acceptam lucruruile asa cum sunt...si ma chinui sa fac...si nu pot....Dar am sa tac, nu vreau sa fac si eu sa-ti fie mai greu. Nu am sa mai plang, sau nu ai sa mai stii asta....o sa te iubesc.
Doar atat, si daca sa te iubesc inseamna sa accept cei 700 de km doar ca sa fii tu mai bine decat ai fi aici am sa fac asta .

Te rog doar, ca dimineata cand te trezesti sa-ti rezervi cateva secunde si sa te gandesti ca te iubesc, ca mi-e dor de tine si ca eu te astept acasa...