Si-am incalecat pe-o sa si s-a dus povestea mea...

Nu am inceput cu a fost odata....nici macar nu provin din vreun neam regal si nici tu. Nu sunt nici vreo Cenusareasa moderna cu aspiratii , nici vreo frumoasa adormita pe boxa din vreun club de la prea multa oboseala, nici tu vreun fat-frumos cu multe case si curtezane a caror numar deja l-ai pierdut. Nici de zane prea bune nu am avut parte...

Tu...tu nu ai luptat pt mine...nu pana la final. Eram deja a ta din prima zi...nu a trebuit sa faci prea mult efort....si acum m-ai lasat. Ti-e frica? De cine? La prima greutate vrei sa fugi, dar nu am sa te las.

Iti e mai usor sa pleci...sa ma lasi pe mine aici in camera asta goala...unde pozele cu tine imi acopera ranile si nu le fac vizible.
M-ai lasat singura....aici si e frig...si mi-e somn.

Mi-e dor de tine....si ma doare tot...fiecare cuvant, fiecare vis, fiecare lacrima, fiecare vers... tu ma dori.
M-ai omorat si tu.
Ai putea sa te intorci la mine, sa-mi spui ca-ti pare rau si ca ma crezi. Ai putea sa ma iubesti in continuare...am putea sa asteptam vara impreuna...defapt am putea astepta toate verile ce vor urma impreuna.

Sau ai putea sa nu mai vii deloc. Sa ma uiti, cu toate ca nu ai sa faci asta. Nu ai sa poti. Cum nici eu nu am sa nu te mai pot iubi. Cum nimeni altcineva nu o sa ma faca la fel de fericita ca tine, cum doar tu existi...cum doar tu m-ai conjugat de la cliseicul viitor "o sa fiu fericita" la prezentul incredeibil "sunt fericita" .

Cum doar pt tine as traversa tara asta si lumea, cum doar tie m-am daruit. Complet si sincer.
Macar daca as sti ca ai sa citesti asta vreodata...
Nu imi pare rau de nimic, nu regret nimic din ce a fost intre noi . Pentru ca nu ti-am gresti cu nimic si doare cand ma acuzi de lucruri neadevarate.

Si deci punctul culminat al povestii noastre? Hm, nu stiu exact unde-a fost. Autorul a sarit peste partea asta si nici un fel de conflict nu a fost tesut intre noi . Ai trecut direct la final, si l-ai decis. Ai zis ca e gata si gata a fost. Nu mi-a ghicit nicio vrajiotare si nicio zana nici in cafea, nici in carti nici in stele ca asa se va intampla. Si ai daramat tot decorul interior.

Am ramas goala intr-o carte de-abia ineceputa cu multe foii albe in fata de umplut. M-ai lasat pe mine sa termin de scris...si ai plecat, nu pe un cal alb, nici macar cu o masina. ai plecat simplu pe jos, asa cum te-am cunoscut si cum te-am iubit.

Si inca o fac....te iubesc...si asa o sa umplu si resutl paginilor albe. cu cuvinte de dor.
Mi-e dor de tine, dor de noi.

Si-am incalecat pe-o sa ...si povestea mea?....??
poate o reluam...poate m-ajuti s-o continuam .