Pentru ca te iubesc.

De cand m-ma intors, surprinzator stau in aceleasi haine trantita pe pat, fara vreun chef sa ma ridic sa fac ceva. Nici macar draperiile nu le-am tras. Imi place asa in intunerisc, imi pot proiecta pe perete amintirile cu tine si daca ma chinui un pic si inchid ochii chair cred pentru cateva secunde ca inca mai esti in stanga mea si ma tii in brate.

Inca mi-a ramas in piele mirosul tau si as vrea sa stea asa paan cand am sa te revad iar. Si pe buze mi-a rmanas setea de tine si in ochii dorul noptiilor in care stateam pur si simplu si ne uitam unul la altu. Sau de diminetile in care ma trezeam mai repede si ma uitam la tine cum dormi si zambeam si nu mi se parea nimic mai frumos.

Da, te iubesc. Ma fascinezi...ma umpli, ma completezi, ma faci sa rad, sa plang, sa visez, sa iubesc, sa uit, sa-mi doresc.
Stau si astept si sper ca ai sa vii inapoi acasa. Sunt egoista stiu...dar de cand ai plecat nimic nu mai e la fel, nici macar eu. Si chair daca nu ai as vii am sa te astept. O sa visez in continuare la livingul ala cu semineu in care sa stai si sa-ti aduc o cafea si sa ne iubim pt cat timp o-m mai avea.

Exagerez, si tind sa visez prea mult, nu? Dar asta ma ajuta sa ies din starea asta...

Te iubesc pentru ca: hm...as putea sa insirui un milon de motive de genu: pt ca ma faci sa rad, pt ca imi asculti aberatiile, pt ca te pot suna oricand, pt ca stii exact ce sa spui sa faci sa-mi fie bine, pt ca ma faci sa ma simt frumoasa, pt ca ....dar sunt cilseice. Te iubesc pt ca esti tu! Si pt ca deabia acum stiu cum esti cu adevarat.
Te iubesc pt ca ma astepti, pt ca ai rabdare si pt ca ma faci sa am incredere in noi.

Totul mi se pare un haos total unde nici macar cele mai simple lucruri nu mai au sens... acasa nu mai e acasa. Acasa pt mine e in tine, inauntrul tau.
E al naibii de greu si bagami-as picioarele...lucruruile sunt mult prea complicate. Ar fi trebuit sa fie simplu si sa nu ne doara asa de tare....Si as vrea, iti jur ca as vrea sa le simplific...dar nu stiu cum...si pana acum nu am reusit decat sa le complic mai tare. Vreau sa ma trezesc maine dimineata langa tine, sau macar mai aproape de tine. Da-mi o idee, cum as putea sa fac sa fie totul mai usor?

Si e si mai naspa pt ca vreau sa-ti fie bine acolo, chiar vreau asta...si nu stiu cum sa impac astea doua sentimente care ar trebuii sa se inteleaga : faptul ca te vreau apropae si faptul ca vreau sa-ti fie bine. As vrea sa gasesc raspunsul....si oricata lume as intreba nimeni nu stie sa-mi dea raspunul...de ce? Petnru ca probabil nu e nici un raspuns, e doar soarta, destin sau cum dracu' s-o chema care ne supune la chestii deastea si ne face sa ne fie greu. Si in ultima instanta nu ne ramane decat sa acceptam lucruruile asa cum sunt...si ma chinui sa fac...si nu pot....Dar am sa tac, nu vreau sa fac si eu sa-ti fie mai greu. Nu am sa mai plang, sau nu ai sa mai stii asta....o sa te iubesc.
Doar atat, si daca sa te iubesc inseamna sa accept cei 700 de km doar ca sa fii tu mai bine decat ai fi aici am sa fac asta .

Te rog doar, ca dimineata cand te trezesti sa-ti rezervi cateva secunde si sa te gandesti ca te iubesc, ca mi-e dor de tine si ca eu te astept acasa...