Solitudine.

A uitat timpul sa treaca. E o stare de latenta care doare de...hm...de ceva timp incoace. Nu mai stiu exact de cand...Am pierdut sirul zilelor parca trase la indigo fara tine...Aceiasi rutina proasta care se repeta mereu.
In fiecare dimineata greutatea si lipsa de chef cu care ma dau jos din pat....aopi etapa :oglinda..care e chinuitoare. Nu mai vad nimic, decat o reflexie pustiita a ceea ce am fost, niste ochii in care dorul si-a facut casa si niste buze uscate de setea de tine. Urmeaza supravieturiea pe intreaga zii cand ma chinuii sa-mi te scot din cap si da reusesc pt cateva secunde dar apare ceva sau aud ceva si-mi aduc aminte de tine...
Ajung acasa...iar...dorm...trece timpul mai repede...te visez ...ma gandesc...
Se face seara... ma uit la vreun film prost in care toata lumea la final primeste ce vrea si ma gandesc ca in viata reala nu se intampla asa. Ar trebuii sa ma culc...ma bag in pat...nu pot sa adorm....se face 3 dimineata....adorm intr-un final. Peste 3 ore imi suna ceasul si iar dimineata greutatea.... *s.a.m.d*

A uitat timpul sa treaca...
E frig de cand ai plecat
E trist, e dor si e pofta
E viata mea goala
Esti tu acolo...

A uitat timpul sa treaca...
Este azi 10.01.2010.....
Mi-am croit drum prin ganduri si inimi frante si urari de bine si prin noi...si nu erai acolo. nu in totatlitate, nu ca deobicei. Erai doar putin...Si mi-e frica sa nu pleci de tot....
Ramai si maine...Ramai de tot.

Ce iti ramane de facut cand?

Ce ii ramane de facut cand:

-nimic din ce avea sens a ramas doar un contur haotic?
-dimineata nu mai poti s-o iei de la capat?
-ti-e frica si el nu e aici sa te stranga-n brate?
-in nicio noapte nu poti dormi pt ca nu mai e sa-ti spuna noapte buna?
-ai vrea sa-i spui atatea dar ti-se inabusesc cuvintele-n gat?
-simti cum ti-se scurge sufletul pe cearsafuri cand stai cu ochii-n tavan si-ti aduci aminte de felu-n care te saruta?
-ai vrea sa lasi dracului toate si sa te duci dupa el si nu poti?
-nici pozele nu-ti alina dorul, ci-l aprind mai tare?
-defiecare data cand inchizi ochii iti aduci aminte de el cum dormea?
-iti astupi urechile ii auzi doar rasul molipsitor?
-tragi aer in piept simti doar aroma cafelei baute dimineata impreuna?
-vrei sa-l faci fericit dar nu poti?
-il iubesti mai mult decat ti-ai putut imagina vreodata si nu stii nicodata cum sa-i spui asta?
-pur si simplu vrei sa-i zaci in brate dar e o tara-ntreaga care va desparte?
-cu toate ca e o tara care va desparte il simti atat de aproape, te umple, il simti in fiecare cm din corpul, mintea si sufletul tau dar nu il poti atinge?
-faci tot ce poti dar mereu ai senzatia ca nu e deajuns si nu mai stii ce sa faci ca sa-l iubbesti cum trebuie, cum merita?
- nu stii intotdeauna daca e fericit cu tine si daca stie cat il iubesti?
-iti doresti sa vina...macar in vis?

Pentru ca te iubesc.

De cand m-ma intors, surprinzator stau in aceleasi haine trantita pe pat, fara vreun chef sa ma ridic sa fac ceva. Nici macar draperiile nu le-am tras. Imi place asa in intunerisc, imi pot proiecta pe perete amintirile cu tine si daca ma chinui un pic si inchid ochii chair cred pentru cateva secunde ca inca mai esti in stanga mea si ma tii in brate.

Inca mi-a ramas in piele mirosul tau si as vrea sa stea asa paan cand am sa te revad iar. Si pe buze mi-a rmanas setea de tine si in ochii dorul noptiilor in care stateam pur si simplu si ne uitam unul la altu. Sau de diminetile in care ma trezeam mai repede si ma uitam la tine cum dormi si zambeam si nu mi se parea nimic mai frumos.

Da, te iubesc. Ma fascinezi...ma umpli, ma completezi, ma faci sa rad, sa plang, sa visez, sa iubesc, sa uit, sa-mi doresc.
Stau si astept si sper ca ai sa vii inapoi acasa. Sunt egoista stiu...dar de cand ai plecat nimic nu mai e la fel, nici macar eu. Si chair daca nu ai as vii am sa te astept. O sa visez in continuare la livingul ala cu semineu in care sa stai si sa-ti aduc o cafea si sa ne iubim pt cat timp o-m mai avea.

Exagerez, si tind sa visez prea mult, nu? Dar asta ma ajuta sa ies din starea asta...

Te iubesc pentru ca: hm...as putea sa insirui un milon de motive de genu: pt ca ma faci sa rad, pt ca imi asculti aberatiile, pt ca te pot suna oricand, pt ca stii exact ce sa spui sa faci sa-mi fie bine, pt ca ma faci sa ma simt frumoasa, pt ca ....dar sunt cilseice. Te iubesc pt ca esti tu! Si pt ca deabia acum stiu cum esti cu adevarat.
Te iubesc pt ca ma astepti, pt ca ai rabdare si pt ca ma faci sa am incredere in noi.

Totul mi se pare un haos total unde nici macar cele mai simple lucruri nu mai au sens... acasa nu mai e acasa. Acasa pt mine e in tine, inauntrul tau.
E al naibii de greu si bagami-as picioarele...lucruruile sunt mult prea complicate. Ar fi trebuit sa fie simplu si sa nu ne doara asa de tare....Si as vrea, iti jur ca as vrea sa le simplific...dar nu stiu cum...si pana acum nu am reusit decat sa le complic mai tare. Vreau sa ma trezesc maine dimineata langa tine, sau macar mai aproape de tine. Da-mi o idee, cum as putea sa fac sa fie totul mai usor?

Si e si mai naspa pt ca vreau sa-ti fie bine acolo, chiar vreau asta...si nu stiu cum sa impac astea doua sentimente care ar trebuii sa se inteleaga : faptul ca te vreau apropae si faptul ca vreau sa-ti fie bine. As vrea sa gasesc raspunsul....si oricata lume as intreba nimeni nu stie sa-mi dea raspunul...de ce? Petnru ca probabil nu e nici un raspuns, e doar soarta, destin sau cum dracu' s-o chema care ne supune la chestii deastea si ne face sa ne fie greu. Si in ultima instanta nu ne ramane decat sa acceptam lucruruile asa cum sunt...si ma chinui sa fac...si nu pot....Dar am sa tac, nu vreau sa fac si eu sa-ti fie mai greu. Nu am sa mai plang, sau nu ai sa mai stii asta....o sa te iubesc.
Doar atat, si daca sa te iubesc inseamna sa accept cei 700 de km doar ca sa fii tu mai bine decat ai fi aici am sa fac asta .

Te rog doar, ca dimineata cand te trezesti sa-ti rezervi cateva secunde si sa te gandesti ca te iubesc, ca mi-e dor de tine si ca eu te astept acasa...

oricum ar fi

pt ca idiferent de cati de multi fulgi vor cadea, de cate setle vor muri, de cate zile vor trece, de cat tigari fumate. de cate lacrimi pierdute, de cate iubiri trecute, de cate greseli facute, de cate nopti pierdute, de cate dureri simtie, de cate betii, de cate remuscari, de cate cuvinte gresite, de cate te iubescuri spuse. de cate vise neimplinite, de cati pasi incurcati, de cati oameni indiferenti, de cate alaturari eronate, eu te iubesc.

pt ca orice cat de mult ai gresi, ai iubi, ai minti, ai uri, ai ierta, ai gresi, ai simti, ai visa, ai dobora, ai uita, iti vei aminti eu te iubesc.

pt ca stiu ca iti doresti, ca vrei, ca iti e dor, ca stii ca mi-e dor, ca ma iubesti, ca visezi, ca vorbesti, ca taci, ca ma astepti

pt ca nimic nu mi te poate scoate din suflet, pt ca nimic nu te inlocuieste, pt ca ne-am ranit reciproc,pt ca ne-a parut rau,pt ca am iertat, pt ca e toamna iar;

contract

vreau un contract semnat ca o a ma iubeasca pe perioada de "n"-ani, cu posibilitate de prelunigre, ca sa nu mai stau cu grija in fiecare dimineata. Sa stau si sa ma gandesc, eh mai sunt 3 ani pana expira, in 3 ani de zile am cum sa-l fac sa vrea sa mai prelungeasca contractul pt urmatorii 4 ani.
iar daca doamen fereste nu respecta intelgerea sa primesc daune morale, acestea insemnand o duzina de trandafirii rosii sangerii, o cuite de aceea imensa cu raffaelo ca cea din reclama, o felicitare pe care sa-mi scire toate lucruruile frumoase, sa vin sa-mi faca o serenada s.a.m.d :))

vreau sa nu ma trezesc in fiecare zi nesigura, si vreau sa invat cum poti sa fii aproape de un om cand fizic nu sunteti aproape. si sa fac asta totusi fara sa-l sufoc prea mult, si sa-l fac sa ma vrea chair daca sunt multi km distanta.....

hm, da il iubesc. mult

epilog.

Am ajuns in acelasi loc, iar. Iar ma dai afara din viata ta si eu iar o sa raman nemiscata in fata usii tale si-ti cersesc iubirea din priviri. Si o sa ti-se faca mila si o sa ma primesti inapoi si tot asa...pana cand?! -Pana ai sa te plictisesti si ai sa-ti schimbi jocul, sau pana cand o sa mor in fata usii tale. O sa-mi moara sufletul pe presul ostil din fata usii pe care as recunoaste-o si ditntr-o mie. Si ce-ai sa faci? Nimic...ai sa calci nepasator pe el defiecare data cand intri sau iesi...

M-ai adus in stadiul in care din cauza ta mor si invii in fiecare zi. Jocul asta pe care-l jucam ma rupe-n mii de bucatele si am ajuns sa cred ca va fi aproape imposibil sa le impreuneaz vreodata. Cel mai rau e ca si-n pielea mea te am impregnat si fiecare centimetru din ea iti simte lipsa. O zagrii usor cu unghiile pt a-i mai potoli setea de tine.

Stii ce e ciudat? Ca nu mai plang...nu-mi mai ard fata...Au fost mult prea multe zile-necate in lacrimile mele. Am reuntat sa mai vreau, mi-am sters complet din minte verbele : a vrea, a avea, a iubi.
Doar sper ca maine dimineata sa am destula forta sa ma ridic din pat si sa-nu-mi gasesc cearsaful murdarit cu sufletul meu. Sper sa pot sa uit de tine, macar cateva ore.

Tigara din scrumierea se fumeaza singura la fel de repede cum mi-ai facut tu scrum fericirea.
Intorce-ti totusi privirea in spate, sunt tot acolo. Sunt umbra ta...
Ia-ma de mana si du-ma la mare,asa cum mi-ai promis. Sa simtim nisipul cum ne zgarie pielea...

Dar inca stau pe acelasi asfalt rece si un cer intunecat deasupra-mi ma vegeheaza. Si toti care treceti pe langa mine va aruncati tristetea si amaraciunea-n mine. Si-mi dati resturile voastre ds iubire si ura sa le pastrez in ochii mei.

Mai ramai langa mine o clipa; opreste timpul caci eu nu mai pot. Imi plang durerea prin fiecare por si-ti tip cu disperare ca te iubesc. Am obosit, mi-e somn, atat de somn, dar inca sunt acolo. Mintea-mi zbiara cu disperare sa ma ridic si sa plec cu resturile mele de suflet deacolo, inainte sa ma calci iar in picioare.

Insa mai stau pana la apus, sa-mi inesc sufletul in acel apus insagerat.
A fost ziua cand mi-am omorat sufletul cu razele taioase al unui apus sangeriu de noiembrie.

Intrebare: ce ne face viata atat de dificila?

De cand suntem mici noi, fetele (da da si ei baietii cateodata dar mai putin) avem o predispozitie incredibila de a face deciziile cele mai proaste si alegerile cele mai idioate.
Incepand cu o varsta frageda, in loc sa alegem jucarii usoare (masinute "biu biu") vrem papusi complicate , cu gardereoba propie (noi ne fiind in stare sa ne imbarcam noi pe noi) cu 5 prietene, cu extensii de par, si cu el "KEN"-ul fiecarei Barbie ce se ascunde in noi. Dupa ajugem la cele mai incomode chestii de purat ever, skinny jeans, il urasc pe cel care i-a inventat. Sunt atat de incomozi dar ma fac sa uit de asta cand vad ce efecte minune fac asupra picioarelor mele si asupra ***** meu. si plus ca ma si inalta si is @-). apoi tocurile, vai doamne! e incredibil. cu cat sunt mai lungi in cm sunt mai incomode, dar cu cat sunt mai incomode cu cat sunt mai sexi. s.a.m.d si lasand la o parte chestiile astea supercificale ajugem la "ei'. deobicei din cauza lor ne ducem viata pe cai ce la inceput pareau as fi neexistente si ne ratacim in atat de multe lucruri inutile. iubim exact oamenii care ne iubesc mai putin, luptam, pierdem, contiunam sa luptam, castigam, iubim, darium, vrem, visam, iubim iar, iar luptam, plangem, uram, suferim, iubim mai mult.
am obesrvat chestia asta: suferinta provocata de el creste direct proportional cu iubirea noastra. de ce? habar nu am, dar nu negati, ca vi sa intamplat macar odata asa.
si au fost zile intregi de chin si suferinta in care cu o foaie in fata si-un pix incercati sa gasiti motive pro si contra lui. si la pro era asa: "hm...pai il iubesc. vorbeste frumos. il iubesc iar." si la contra se insira o lunga lista de genu "nu ma suna; m-a mintit; m-a inselat; nu are asta; are prea mult deaia; i-ar mai trebui ceva; nu ma iubeste indeajuns; merit ceva mai mult" si inca multe randuri asemenea
si totusi era atat de greu sa zici gata. da era si orgoliu nostru la mijloc, si intrebarea defapt afirmatia "ma va iubi la fel"...si gasind in asta toata motivatia necesara de a mai intra inca odata in aceea furtuna. si probabil s-a terminat asa: el s-a desparitit de voi.

in postul urmator va voi relata o poveste ce pleaca de la chestia asta reala:))
v-am pupat dragi mei cititori.
xoxo, excentric girl.